Béla Hamvas: Odă secolului 2o

- fragment din eseul inclus în ciclul Arkhai -

Dacă în secolul 20 un european inteligent pleacă în călătorie şi ajunge la graniţa unei ţări străine, terminând controlul paşaportului şi vama, se duce la cineva şi zice:

- Sunt străin în această ţară, fiţi amabil vă rog, spuneţi-mi tocmai ce se minte pe aici la dumneavoastră?
Băştinaşul îi răspunde:
- Arrobori.
- Ce înseamnă acest cuvânt?
- Nimeni nu ştie exact.
- Are o influenţă sensibilă?
- Are un impact sensibil de mare. Mai demult am trăit în paotă, dar acela a căzut. De atunci trăim sub semnul arroboriei, şi în toată ţara se poate observa înflorirea arroborială. Starea generală -
Străinul dă din cap.
- Mulţumesc domnule, nu vă obosiţi, restul îl ştiu deja.

Acesta-i deci ceea ce eu aş numi prima nălucire. Iar la întrebarea, cum de am ajuns noi aici, pot răspunde următoarele:

Presupun că toată lumea cunoaşte diferenţa dintre căsătoria din dragoste şi cea din interes. Presupun deasemenea că toată lumea ştie: căsătoria din dragoste debutează cu mare înflăcărare, primele săptămâni se scurg în extaz, dar în foarte multe cazuri devine insuportabilă ăn scurt timp. Din căsătoria de convenienţă lucrurile ca pasiunea, afectivitatea, caracterul, sau temperamentul lipsesc din oficiu şi astfel eşti scutit de orice deziluzii.

Ei bine, Hegel a fost marele gânditor care a observat că pănă acum omul trăise într-o pasională căsnicie din dragoste cu viaţa, şi cauza tuturor crizelor, tulburărilor, necazurilor, suferinţelor, rănilor, blestemelor din istorie a fost această credinţă oarbă în puterea dragostei de a aduce fericicire. Nici nu putea fi altfel. Oamenii s-au îndrăgostit de viaţă, de plăceri, de voluptăţi, de frumuseţe, de plăceri. Şi-au căutat-o cu lumânarea. De ce? Pentru că această căsătorie pasională cu viaţa, după trecerea încântătoarei luni de miere, devine un infern insuportabil, iar omul ajunge tocmai atât de nefericit cât de fericit vroia el să fie. Din acest motiv Hegel ne învăţa că nu-i permis să ne ascultăm inima, dorinţa, sentimentele, trebuie să eliminăm căsătoria din dragoste pasională cu Viaţa, iar omul – dacă vrea ca lucrurile să-i meargă bine – trebuie să se căsătorească din interes cu Idealitatea.

Probabil că nici un gânditor n-a avut un impact mai mare ca Hegel. Realitatea e că pe urma lui toate statele şi autorităţile, şcolile şi universităţile, academiile şi societăţile, partidele şi bisericile începuseră să persecute, mai apoi invalidaseră căsătoria din dragoste cu viaţa, şi ratificaseră căsnicia din interes cu Idealitatea

Omenirea a răsuflat uşurat. Asta s-a aranjat bine odată şi pentru totdeauna. Nimeni nu mai putea invoca lucruri ca pasiune, inimă, sentimente. A rămas un singur lucru important: arrobori. Se mai numeşte şi paota, elmi ori kun. Important e ca toate ţările să aibă Desigur, acest fapt nu atinge esenţa. Pentru că faţă de marea publicitate lumea e arrobori şi kun şi elmi şi paota, dar toată lumea ştie că toate acestea nu sunt valabile în serios, şi toţi trăiesc în dragoste mai departe, însă pe plan privat, cel care are ceva sânge în vene este în continuare îndrăgostit până peste urechi de coniţa Viaţă şi este îndrăgostit de plăcere şi de voluptate şi de frumuseţe. În ceea ce mă priveşte nu sunt mirat deloc, şi nu se miră nici cel care cunoaşte aceste două cucoane.

Traducere de László Hubbes